Am intalnit pe la interviuri

November 2nd, 2009 by Claudiu Leave a reply »

Voi admite inca de la bun inceput firescul lucrurilor relatate, stangacii normale pentru oricare dintre noi, aflati in situatii noi, de testare, cum sunt interviurile, examinarea in genere.

Mi s-a intamplat de nenumarate ori sa citesc in randurile formularelor de angajare felurite lucruri, incepand de la declaratii de iubire: fata de noi si companie, urari de la multi ani si sarbatori fericite, si continuand cu docte prezentari de studii si experiente dar din pacate nesemnate, remarcabile anonime.

Am fost contactati de imparati, marci de masini dar si personaje de la Hollywood. Actori clasici, dar si personaje de desen animat, in general oameni cu vocatie pentru meseria de confectioner cablaje auto, ce mai.

I-am invitat mai apoi la companie, dornici de a le cunoaste calitatile si a-i potrivi cu meseria cautata. O parte au avut curajul sa vina, insa au mai fost cativa care nu au avut aceasta tarie, drept pentru care si-au facut putin curaj, cu o „suta de cinzeaca”. Ne-am intalnit astfel pe 2 carari, eu pe a mea, iar ei pe a lor.

In fine cu o parte am reusit sa ma inteleg, asadar i-am invitat la interviu: oameni de peste tot, simpli dar si neintelesi, umanisti dar si ingineri, o multime de caractere, un singur viciu: telefonul. Nu in putine cazuri m-am trezit in mijlocul interviurilor vorbind singur, deoarece interlocutorul a ales sa sune un prieten, sau ma rog a fost sunat de unul … ceva in genul asta.

Burlaci si Burlacite, am vorbit mai apoi despre viata, eu despre cea profesionala iar ei despre greutatile ei, atat de mult s-au implicat in discutie incat o parte au uitat unde si de ce se afla, incat m-au invitat se ne alaturam destinele, mi-au acordat atentie, ba chiar unii chiar si „mana lor”. Momente emotionante ce mai, pentru unii insuportabile drept pentru care m-au inecat in lacrimi, argumentul suprem intr-o discutie tehnica despre reusitele profesionale.

In fine, m-au convins, sunt cei mai buni, si ma decid sa ii iau alaturi de noi in echipa. Promisiuni, declaratii de cooperare pentru vecie, toate vorbe in van din parte a unora, dar si asteptari aberante, pretentii de mari guru din partea altora. Mi-a fost dat sa discutam despre remunerarea unora in raport cu numarul nostru de angajati, doar suntem multi si avem de unde … zic ei, pretentii disproportionate in raport cu pregatirea lor, dar si fundamentalisti ai muncii voluntare, oameni pentru care valorile materiale nu au nici o cautare.

„Mare e gradina domnului” ar spune unii, sau „romanul s-a nascut poet” ar zice alti” … procesul de recrutare, dar mai ales munca directa cu oamenii este o sursa neepuizata de „perle” adevaruri incontestabile ale unei realitati adeseori paralele despre  societatea pe care credem a o cunoastem. Din experienta mea de recrutor am invatat insa un lucru: daca crezi ca le-ai vazut pe toate, ei bine fii pe faza, urmeaza si altele …

sursa poza

Share
Advertisement

Leave a Reply

Please leave these two fields as-is: