Daca’r fi sa-mi caut de lucru …

November 16th, 2009 by Claudiu Leave a reply »

… as fi in mare incurcatura. Am “rasfoit” recent cateva site-uri de profil sa vad ce se mai poarta in materie de promovare personala pentru ocuparea unui loc de munca. Foarte multa informatie, foarte multe pareri, toate competente si toate iti ofera “garantat” reteta succesului. Sa nu ma’telegeti gresit, eu cred ca in principiu informatiile pe care le gasesti la un simplu search pe Google, despre cum se scrie un CV, cum redactezi o scrisoare de intentie sau cum te prezinti la interviu, sunt bune, modul insa cum le adaptam propriei noastre povesti, ce selectam si ce integram in propria prezentare, poate sa faca diferenta intre a obtine o oferta de munca sau nu.

Toate articolele iti spun in principiu, ca in relatia asta doar tu contezi, prezenta ta de spirit si temele de casa pe care trebuie sa ti le faci, sunt elementele cheie. Nici un manual insa nu iti vorbeste despre contextul in care are loc interviul, respectiv despre motivatia care sta in spatele unei cereri de personal. Cu alte cuvinte am vazut CV-uri foarte bune, dar pentru care la data primirii nu am avut nici un job potrivit, dupa cum stiu ca am “alergat” in disperare de cauza si dupa candidaturi … care il alt context ar fi avut o alta soarta.

Mai stiu acum, ca insasi prestanta recrutorului este intr-o continua schimbare. In timp el  isi dezvolta metode si tehnici care-i influienteaza prestanta si abordarea, dupa cum stiu ca mai poate intervieva si dupa dimineti cu fata la cearsaf. Ai picat prost intr-unul din momentele astea? poate, dar aici manualele nu te invata cum sa abordezi o asemenea situatie.

Cine mai cauta de munca in ziare? cine mai are cont pe site-uri gen eJobs? Am aflat ca intre timp devin din ce in ce mai in voga retelele de socializare. Companiile incep sa isi deschida cont pe Facebook, iar recrutorii conspecteaza LinkedIn. Ai cont pe Twitter? atunci afla ca se poate si asa sa iti cauti de munca, doar lasa un mesaj la http://microjobs.ro/. Dar ai grija cum te porti online, ce comentezi sau ce poze iti postezi, pentru ca recrutorii acum verifica istoricul candidatiilor inclusiv pe aceste siteuri.

Iar daca nu ai aflat de social media, ar fi bine sa iei in calcul tot mai serios acest mod de promovare, pentru ca foate multe opinii in ultima perioada spun asa “daca nu existi online atunci nu te angajez“. Si poate le dau dreptate, depinde insa de ce job vorbim.

Daca nu esti in baza unor agentii de recrutare (head hunting, dupa caz), atunci poate ar fi bine sa te gandesti la asta, iar daca iti doresti sa devii si mai vizibil si atractiv, uite, am vazut aici o abordare foarte originala http://www.hirecarmen.ro/, dupa cum un blog personal poate fi la fel de bine, o carte de vizita foarte buna.

Fii tu insati insa! Nu cosmetiza pentru ca la un moment iti vei da arama pe fata, si atunci ce vei face?

Ma uit in urma si compar CV-urile candidatiilor aplicanti cu personajele pe care le-am intalnit la interviu, colegii carora ulterior le-am facut ofere de angajare cu performantele in munca dovedite mai apoi, si in fine feedback-ul pe care l-am primit de la unii, la plecarea din companie vs ceea ce ei, la randul lor, se asteptau sa gaseasca. Poate doar matematica ne-ar ajuta aici, oferindu-ne o formula de calcul a probabilitatiilor ce definesc intreg contexul de implicatii ce carcterizeaza parcursul unui individ catre o slujba.

Si’acum … ma’ntelegeti de ce m-as simti incurcat, daca’r fi sa-mi caut de lucru … 

PS: daca ati avut rabdarea sa cititi acest articol, ca bonus va trimit cel mai haios CV vazut pana acum (vezi CV). Voi l-ati chema la interviu? … Eu da. Si stiti de ce? iar acum sunt serios, pentru ca:

Rolul unul CV, este de a fi chemat la un interviu. Iar dupa acest moment rolul lui inceteaza si conteaza individul.

sursa poza

Share
Advertisement

4 comments

  1. Mitza says:

    Ar fi interesant de citit si modul in care a decurs interviul cu respectivul . 🙂

  2. Licurici says:

    Buna Claudiu,
    Hi sa te plictisec si eu cu observatiile mele.
    Asa, ca de curezanta, nu ca o “periere” ….te felicit pt reusitele tale, initiativele frumoase, si pentru cercetarile tale…apropos, ti-ai gasit tema de disertatie?
    Legat de articolul tau” Daca’r fi sa-mi caut de lucru ….” Dupa citiva ani de alte tari civilizate , iat-ma in tara (ce trist!) incercind sa-mi caut de lucru. Nu stiu ce e gresit cu oamenii de aici, dar in “preumblarile” mele pe la diferite institutii am constatat o atitudine a functionarilor sau a angajatiilor de plictiseala generala de parca imi pare si bine ca nu au salarii mari ca nu le-ar merita. Toate doamnele, trec pe holuri oftind si ducind hirtii de colo pina colo de parca ele duc toate greutatile tarii in spinare. Se aud ofataturi si comentarii de genul “ce greu, ce mult, ce complicat…..!!!! si as vrea sa fac schimb cu ele si cu greutatile lor profesionale , pentru ca ti-e greu cind tu nu faci nimic sa-ti fie bine. Nu inteleg ce poate fii asa de greu sa stai intr-un birou, la caldura, e drept salar mic, dar cind in jurul tau vezi ce se intimpla trebuie sa iei o hotarire – sau stai si faci ca ziua de lucru sa fie frumoasa pt tine si pt clientii, sau te privatizei si dovedesti ca esti o valoare si faci bani citi vrei.
    Eu personal nu cred ca “daca nu existi online atunci nu te angajez” in Bistrita cel putin, poate orase mai mari tin cont de asta.
    Astept cu nerabdare alte “scriituri” de ale tale,

    • Licurici, fi binevenita, nu ma plictisesti 🙂 Cat despre functionarii de la stat, pentru ei trebuie un blog specializat, deoarece sunt o alta specie, nu merita eforul de ai intelege. Cat despre experienta in strainatate este mai de apreciat decat “experienta”in munca de aici a unora (sector de stat)

      Mitza, din pacate nici eu nu am avut onoarea de al intervieva pe dansul.

Leave a Reply

Please leave these two fields as-is: