O lume intr-un pahar cu apa

November 18th, 2009 by Claudiu Leave a reply »

Imi amintesc de perioada in care imi puneam intrebari legate de “ce vreau eu sa fac in viata”, cu alte cuvinte ce profesie sa-mi aleg? La aceea vreme stiam exact ca nu vroiam deloc sa am de’aface cu stiintele exacte (matematica, fizica, chimie), dar nici literatura nu a fost punctul meu forte. Varianta psihologiei a venit mai degraba ca lipsa a unei alegeri ferme, era un pic din toate: putina rigoare, iti permitea o oarecare improvizatie, avea si ceva chic la vremea aceea.

Tin minte si acum, manualul de psihologie cu copertile portocalii, pe care incepusem sa-l invat. Si pentru ca baiatu’ nu se descurca de unu singur sa priceapa ce scrie acolo, la intalnit ce cel care avea sa-i deschida usi inschise pana atunci. Toata lumea asta mi se parea ca depinde de lecturiile mele, totul gravita si orisice putea fi acum explicat prin discutiile cu mentorul meu de la acea vreme.

A urmai apoi perioada facultatii. Toti eram acum la fel, veneam din medii diferite, dar aceiasi preocupare comuna. O lume noua se nastea, o lume a colegiilor psihologi. Aveam din toate: teoreticieni, pragmatici, versati sau cracotasi. Mi-a fost bine atunci, si abia asteptam sa termin cu scoala pentru a arata lumii ce am invatat eu.

Ei … si m-am angajat, era primul meu job, in fine acum nu trebuia decat sa le spun eu lor, despre rolul psihologului in societate. Si’mi parea atat de simplu. O lume noua am intalnit in schimb, de data aceasta paralela cu a mea. O lume care existase pana atunci si fara noi, de ce ar fi schimbat acum ceva?

Si asa mi-a inceput drumul, deloc usor (doar “usor, poate oricine”, zice un prieten), a trebuit sa confrunt o lume s-o scot la capat: am schimbat joburi, tari si continente. Simteam ca trebuie sa devin mai tehnic, aveam nevoie de detaliile meseriei mele, doar asa imi imaginam drumul catre iniainte. Trebuie sa inveti sa-ti povestesti meseria pe’ntelesul tuturor, in cuvinte simple si cu talc maxim, pentru ca daca esuezi in comunicare, esecul iti apartine.

In lumea mea de astazi, tehnica nu mai conteaza, e important insa contextul in care te aflii n’treaba, cu cine si pe cat te’ápuci de treaba. E pielea ta in joc acum, si mi se pare ca e vorba de un nou drum.

Ei bine … mergem inainte.

surza poza

Share
Advertisement

Leave a Reply

Please leave these two fields as-is: