Camionul de Craciun, punct si de la capat

December 30th, 2009 by Claudiu Leave a reply »

7707Camionul de Craciun, este probabil un nume, la auzul caruia zeci de mii de tineri din judetul Bistrita-Nasaud suspina cu drag. Fie ca acestia au fost beneficiari ai actiunii, sau participanti voluntar la proiect, pentru toti, Camionul de Craciun a adus ceva: bucurie si bunatate. Proiectul a ajuns in Romania pentru prima data in 2001, prin implicarea organizatorica a Die Johanniter & Antenne Bayern avand ca partener local Tasuleasa Social. Timp de 7 ani pana in 2007, Camionul de Craciun venea mereu pe data de 29 decembrie pentru zeci de mii de familii nevoiase din zonele mai putin favorizate ale judetului Bistrita-Nasaud. Actiunea reprezinta legatura directa dintre un copil si o familie din Germania catre un copil si o familie din Romania, iar la mijlocul ei, sute de voluntari din ambele tari, mii de kilometrii parcursi de zeci de tiruri pentru infinte zambete pe buzele beneficiariilor.

Organizat cu o rigoare specifica nemteasca, proiectul, an de an a crescut in amploare si implicare.

“Daca proiectul s-ar intrerupe brusc, in Germania si organizatorii nu ar anunta acest lucru, sute de familii germane ar continua sa vina in luna decembrie cu un pachetel pentru cineva din Romania” imi spunea Alin Uhlmann Useriu, mai in anii trecuti.

Si nu era vorba de ajutoare, cum adesea i-am auzit pe altii catalogand cadourile pe care noi le dadeam, ci de “a fi impreuna”, “a darui”, “a implica”, “a educa”. E stilul specific nemtesc de a-ti arata cum si ce trebuie sa faci, atunci cand tie personal, poate ca iti e mai bine, sa-i faci si altuia parte.

In 2007, anul cand Romania a fost admisa in UE, ne era oarecum clar, ca proiectul va fi regandit pentru Romania. Poate ca acum era momentul sa cercetam daca altceva s-ar preta mai bine pentru un proiect social, in fond un proverb romanesc ne spune “mai bine invata-l pe om sa pescuiasca decat sa continui mereu sa-i aduci peste“. Si timp de 2 ani Camionul de Craciun nu a mai trecut prin Romania, a cautat alte cai, alte tari unde era la fel de mare nevoie de el: Ucraina si Republica Moldova.

In 2009 dupa 9 ani de existenta, proiectul se apropie de final. Este ultimul an in care caravana Camionului de Craciun va mai porni la drum. Prioritatiile, obiectivele dar si nevoia de perspective noi de implicare, ii determina pe organizatori sa priveasca cu multumire in urma si sa puna punct aici.

Fiind ultimul an in care actiunea sa mai desfasurat, si pentru ca Tasuleasa Social a fost partenerul numar 1 al Die Johanniter in Romania, am primit un bonnus: din nou in 2009 (dupa 2 ani de pauza) avem Camionul de Craciun. Si ne-am organizat, alaturi de cativa off-road-isti, afliliati ai cluburilor Club Off-Road Bistrita si So Moto Racing Bistrita, ne-am “incalecat” jeepurile sau masinile (dupa caz) si-am plecat catre cele mai defavorizate zone ale judetului.

Echipa noastra a ajuns in zona Tarlisua. Acolo unde in urma cu 3 ani avea loc unul din cele mai teribile dezastre naturale. Am fost si-atunci acolo si le-am oferit suport, am fost aproape si am raspuns nevoiilor imediate de atunci: apa, paine, imbracaminte, medicamente.

… Si ne-am suit cu un Sprinter, asa cum doar un Mercedes o poate face pe cele mai imposibile drumuri de munte. Noroc cu vremea, care a mai inmuiat zapada, astfel incat ne-a fost permis sa ajungem in “catune” nestiute si nici pe harta trecute. Am mers din casa in casa si batut din usa in usa, pentru a lumina multe fete de copii. E multa saracie in zona, dar si multe case foarte frumoase. Dupa portiuni de drum  forestier foarte greu de parcurs au urmat portiuni asfaltate sau poteci extrem de bune, aleator intretinute si fara continuitate. Au trecut pe langa noi si jeepuri mai ceva ce cele ale off-road-istilor nostrii, dar am si vazut oameni cu cizme de guma in picioare.

Ne-a insotit in tot acest drum un director de scoala din Agries-Lunca si ne-a povestit de-a fira par toate momentele nenorocirii din 2006:

zice el: “evenimentul cu numarul de cod 20;06, pentru ca nenorocirea a avut loc in 2o.06 anul 2006 la ora 6”

Mi-a ramas totusi un gust amar din Tarlisua. In fata primariei, la balcon, un falnic brad (taiat) era mandru aranjat pe post de brad de craciun. Stiu ca unii dintre voi, se vor intreba ce-am patit? cum adica, doar e iarna, si noi toti ne impodobim brazii. Da, dar nu acolo! Nu e normal sa fie asa, pentru ca zona aceea si-a cerut nenorocirea care avea sa ii napastuiasca in 2006, oamenii locului si-au taiat copacii, si brazii de pe dealurile ce-i strajesc, iar afluviile ce au inundat zona au fost cauzate de taieriile masive din zona (un brad matur, retine o tona de apa, ma invata Alin, candva). De ce trebuie tocmai ca bradul primariei din Tarlisua sa continuie sa fie un brad taiat si nu unul cu radacina? in ghiveci, care ulterior poate fi replantat. L-am intrebat atunci pe profesorul de scoala, daca oamenii au invatat ceva din toate astea, iar raspunsul lui a fost simplu si tacut: “NU”

Am simtit atunci ceea ce anticipam deja:

“Camionul de Craciun, punct acum, dar noi (toti), trebuie sa o luam de la capat. Pentru ca oamenii au ramas la fel …”

In imagini, actiunea de ieri, a fost surpinsa asa (link) de prietenul meu © Sebastian Bugariu si asa (link) de catre © Cosmin Bumbutz.

Share
Advertisement

4 comments

  1. Oamenii, din păcate, nu învaţă din greşeli. Stă în natura lor să meargă mai departe. Pun dezastrele în seama lui Dumnezeu. NU înţeleg că vina le aparţine în totalitate.
    Am un prieten care lucrează pentru GFZ în CONGO(până-n decembrie 2010). Se ocupă de formarea profesională a congolezilor(mecanici, dulgheri, tamplari, agriculturori). E revoltat de faptul că ajutoarele date de ONU nu i-au stimulat pe oameni. Au fost obişnuiţi să primească. Şi astfel pământurile rămân nelucrate.

    AN NOU FERICIT

  2. asa e, nu prea se invata din greseli. Incearca aceeasi prostie pana cad in aceeasi capcana

  3. E bine sa inveti din greselile altora

Leave a Reply

Please leave these two fields as-is: