Anul trecut m-am apucat de alergat. Dar nu singur. Aproape toti in jurul meu aveau un program de sport dupa munca: unii mergeau la sala, altii jucau footbal sau volei, iar altii alergau. Ideea de a incepe ziua de munca prin miscare am agreat-o intotdeauna: jogging sau innot, sala sau exercitii rithmice, cu toate eram de acord. Stiu ca mersul pe jos iti face piciorul frumos iar inotul este sportul care te dezvolta cel mai armonios sau ca volei-ul iti dezvolta spiritul de echipa. Binefacerile tuturor le stiam si cu toate astea nimic din alternativele prezentate nu le practicam. Eram perfect constient de stilul meu de viata absolut static si comod.
Intr-o zi insa, constrans de kilogramele luate si deloc multumit de tonnusul meu fizic, impreuna cu alti colegi am inceput sa alerg. Usor la inceput, cu febra musculara la finalul miscarii si dureri in talpa cauzate de adidasii mei, despre care eu credeam ca sunt sport, m-am deprins seara de seara sa fiu prezent pe pista terenului de alergat. Si nu eram singur, alaturi de mine, multi altii de varste si motivatii diferite, toti insa acelasi scop: miscarea in aer liber. » Read more: JobGym
Nu sunt un introvertit, dar nici foarte sociabil nu sunt. Cei care nu ma cunosc s-ar simti usor incurcati in a ma aborda, iar mai apoi se intreaba oare de ce au avut impresia asta. Vorbesc putin, dar stiu sa si intretin o conversatie daca e nevoie. Imi plac lucrurile simple si trainice. Comunic activ, ascultand si impartasind informatie, atentie si emotie. Dar nu am fost intotdeauna asa, m-am deschis catre oameni pas cu pas invatand de la ei ca diferentele ne imbogatesc si nu separa, ca stilul personal poarta amprenta obiectivelor noastre si ca nevoia de comunicare este constanta, dar se manifesta diferit.
Inevitabil, in orice discutie legata de ONG-uri, firesc apar intrebari legate de relatia respectivei asociatii cu voluntarii, metodele folosite pentru atragerea acestora si implict care anume sunt metodele de motivare a lor. Adeseori acestea au fost topicurile multor intrebari pe care studentii interesati de subiect mi le-au adresat in studiul lor, iar daca mai pun in discutie si faptul ca la analiza rezultatelor care recomanda acest blog, unele din cuvintele cheie des folosite sunt “Motivatia de a deveni voluntar“, atunci ma simt dator sa fac publice aceste raspunsuri impreuna cu invitatia de a contribui si voi la completarea listei.
Locuri de munca, profesii, cariere, imagine personala, ce si cum cautam dar si cum interrelationam angajat/ angajator, toate acestea sunt subiectul schimbarii si repozitionarii in noua realitate pe care criza, tehnologia dar mai ales dinamica schimbarii din zilele noastre o cer.
V-ati intrebat vreodata care sunt cele mai bune profesii, respective cele mai rele? Dupa stirea mea un astfel de studiu inca in Romania nu s-a efectuat. Exista studii cu cei mai buni angajatori, si cele mai dorite companii pentru care sa lucrezi dar un studiu cu un grup de profesii in sine, care sa iti asigure un comfort, indiferent de angajator si regiunea in care lucrezi, nu exista in Romania (corectati-ma daca gresesc).
A inceput un nou an 2010, vremurile insa sunt cam aceleasi (comparativ cu 2009), ba chiar usor in depreciere:
