Invata sa ceri … sau despre cutumele sociale

January 21st, 2010 by Claudiu Leave a reply »

OLYMPUS DIGITAL CAMERANu sunt un introvertit, dar nici foarte sociabil nu sunt. Cei care nu ma cunosc s-ar simti usor incurcati in a ma aborda, iar mai apoi se intreaba oare de ce au avut impresia asta. Vorbesc putin, dar stiu sa si intretin o conversatie daca e nevoie. Imi plac lucrurile simple si trainice. Comunic activ, ascultand si impartasind informatie, atentie si emotie. Dar nu am fost intotdeauna asa, m-am deschis catre oameni pas cu pas invatand de la ei ca diferentele ne imbogatesc si nu separa, ca stilul personal poarta amprenta obiectivelor noastre si ca nevoia de comunicare este constanta, dar se manifesta diferit.

Am acordat asadar atentie acestor detalii, intalnite la persoanele care ma inconjoara sau celor catre care ma indreptam, iar daca ceilalti imi erau inca straini, le-am aratat de ce intalnirea cu ei e importanta pentru mine. Ii strang de mana pe oameni uitandu-ma intotdeauna in ochii lor, telefonez dupa ce ma asigur ca e ora si momentul potrivit si scriu eMailuri de introducere scurte dar nu evazive.

Mi-am alcatuit asadar propriul set de conventii sociale, selectate in timp si care mi-au dovedit eficacitate in relatiile interpersonale avute. Stiu ca altii au calea lor: se mai poarta genele lungi, hartiile verzi, gargara ieftina sau cunostina comuna. Toate dar absolut toate, nu sunt bune sau rele in sine, ci reprezinta paradigme de interrelationare acceptate in grupuri restranse sau largite, alte medii personale sau profesionale frecventate. O singura conditie: sa nu fie inversate, pentru ca nu e nevoie sa fii familiar daca mediul profesional nu o cere dar nici distant atunci cand vrei sa te apropii. Asadar cum il abordezi pe celalalt?

2 posibile scenarii de abordare profesionala (exercitiu de improvizatie):

Cum abordezi o companie atunci cand soliciti un stagiu de practica profesionala?

Adeseori sunt contactat de catre studenti care isi doresc un stagiu practic in compania la care lucrez, motivatie fiind curricula scolara sau realizarea unei lucrari de semestru/ licenta (cel mai des). Unii o fac apeland la o cunostinta comuna care sa-i introduca, altii deja lucreaza in companie, ne-am mai vazut si ma abordeaza direct, iar altii o fac printr-un telefon sau eMail de intentie.

Cum sunt percepute aceste abordari?

In general conteza o recomandare venita din parte unui cunoscut, ea contine in sine o parte din seriozitatea si garantia celui care recomanda, ca relatia va fi de bun augur de ambele parti: noi, pentru ca nu ne pierdem timpul si in final vom avea parte de o terta prezentare a companiei in baza unei abordari metodice riguroase, si el (ei) vor primi suport in realizarea obiectivului de atins.

O abordare directa, fata in fata, este preferata mea! E vie, iti ofera feedback imediat vis a vis de seriozitatea si pregatirea interlocutorului, poti sa ceri/ oferi lamuriri.

Telefon sau eMail, sunt oarecum impersonale, usor de refuzat sau ignorat. Totusi o introducere argumentata poate fi de ajuns pentru a trezi interesul fata de interlocutor. La avantajul specific eMailului as aminti: ragazul pe care ti-l confera, nu trebuie sa raspunzi pe loc, analizezi si nu esti luat pe nepregatite.

Cere mai apoi un eMail si revino cu principalele linii generale ale proiectului tau de studiu. Arata-i interlocutorului de ce companie aleasa de tine este cea mai potrivita pentru studiul tau. Simplifica-i si sintetizeaza-i informatia in pasi/timeline, fixeaza obiective tangibile si care raspund la intrebari simple. Acesta este momentul cheie pentru acceptul/ refuzul cererii. Pentru ca nu poti spera la un raspuns afirmativ in conditiile in care nu ai o tema clara cu obiective specifice activitatii practice pe care o vei petrece in companie. Nu pune intrebari deschise: “Vreau sa stiu cum v-ati dezvoltat”, “Ma intereseaza procesul vostru de recrutare, angajare, motivare si … inca ceva despre productie”, vei starni doar zambete. Vino la intalnirea cu persoana suport din companie, abia apoi dupa ce ti-ai pregatit partea teoretica a lucrarii, foloseste aceste informatii pentru a-ti argumenta punctul de vedere … banuiesc ca ai unui? … pentru ca in lipsa lui nici sopul lucrarii nu ti se va contura singur. Stabileste intalniri scurte si focusate pe teme de discutie, in felul acesta interlocutorul tau isi va putea cauta materiale suport. Multumeste pentru fiecare document inmanat si tine-l la curent pe interlocutor cu pasii dezvoltarii lucrarii tale, doar l-ai facut “partas” la aceatsa, acum e si el curios de rezultat. Si nu in ultimul rand inmaneaza la finalul intocmirii lucrarii o copie companiei, se vor mandri cu asta si vor stii pe viitor cum sa abordeze mai bine astfel de relatii.

Cum abordezi o persoana atunci cand ceri o recomandare?

  1. Programeaza-ti o intalnire fata in fata sau daca nu e posibil da un telefon (nu recomand doar un simplu eMail);
  2. Adreseaza-i rugamintea pentru recomandare, dar fi pregatit si pentru un raspuns negativ: in fond timpul liber si prioritatiile personale nu trebuie justificate;
  3. Construieste-ti o motivatie pentru care l-ai ales. De ce este el persoana cea mai potrivita pentru recomandarea ce te priveste;
  4. Ofera-i un CV de-al tau impreuna cu alte detalii pe care le consideri importante de stiut si care vrei sa apara in recomandarea ta;
  5. Daca ai in minte o structura anume, despre cum ar trebui sa arate recomandarea spunei-o, in acest fel ii vei facilita lui structura scrisorii;
  6. Accepta nivelul de confidentialitate pe care ti-l cere; nu toti cei care recomanda vor sa faca publice datele de contact;
  7. Unii dintre ei s-ar putea sa iti propuna varianta unei recomandari in plic inchis, e stilul lor si se practica in anumite medii. Asuma-ti in acest caz “riscul” unei recomandari “pe nevazute”;
  8. Ofera-i feedback ulterior, despre cum i-a fost primita recomandarea si cum te-a ajutat pe tine in atingerea obiectivului tau;
  9. Ofera-ti ulterior serviciile in cazul in care gestul lui te-a ajutat, fi deschis sa-i intorci gestul;

Am scris acest post cu gandul, nu de a oferi retete perfecte de interrelationare, pentru ca ele nu exista, ci pentru a sublinia posibile protocoale care s-ar putea interpune intre voi si ceilalti, iar masura dezlegarii lor va definii abilitatea voastra social/ emotionala.

sursa poza

Share
Advertisement

1 comment

  1. Eu says:

    Foarte educativ articolul,asa gandesc si eu.

Leave a Reply

Please leave these two fields as-is: