Poza de ansamblu

March 7th, 2011 by Claudiu Leave a reply »

Zilele astea, “la lucru”, m-am delectat cu finalizarea unui proiect, inedit oarecum, dat fiind contextul in care se intampla: o expozitie de fotografie intr-un mediu industrial, de productie. Era pentru prima data si pentru mine cand mi-am asumat un astfel de proiect. Asadar am pornit la drum cu o vaga idee despre cum si ce ar trebui sa fac, dar tocmai necunoscutul, parca ma intriga cel mai mult si imi degaja combustia interna pentru a-l imbratisa. Tot ce stiam este ca “vrem ceva care sa tonifice atmosfera in campul de productie”.

Zis si facut, mi-am suflecat manicile, m-am  socotit, randuit si “dat in geaca”, adica pornit la drum :). Avantajul pe care il ai atunci cand lucrezi intr-o companie mare, este ca … mereu “dai” peste cine trebe’: ai nevoie de-o saiba? ai la’ndemana omul potrivit pentru asta, cauti un software crakuit?, IT-istul e la’ndemana, vrei s-o pui de-o echipa de footbal? gasesti suficienti si pentru rezerve. La fel, m-am intrebat si eu: am nevoie de niste fotografi? … am si gasit … vreo trei :), si nu oridecare, ci dintraia buni cu state grele, scule scumpe si website-uri de profil.

Tema pe care ne-am propus-o noi pentru acest proiect a fost aceea de a imbraca peretii halelor de productie cu fotografii ce surprind locuri, obiceiuri si peisaje din zonele din care oamenii nostrii vin si locuiesc, doar avem cateva mii ce-i adunam de prin tot judetul nostru, Bistrita – Nasaud. Cu alte cuvinte sa aducem familiarul din viata lor in nefamiliar, ceea ce acum e locul lor de munca, toate acestea impreuna cu tonusul pe care aceasta asociere am sperat sa il creeze.

Munca la proiect? … ceva in genul “a first good shot”, totul a mers de minune: Fotografiile? … alese pe spranceana de artistii nostrii fotografi, Printingul? … de exceptie, pe cele mai performante imprimante industriale, Livrarea? … la timp, Plata? … la pretul corect, Finalul? … ei … aici incepe povestea noastra 🙂

Coordonand partea de montare a fotografiilor (mari de altfel 2* A0), aflat in productie, alaturi de sutele de colegi la munca, am auzit ceea ce avea sa-mi genereze acesta idee de post. Dar mai intai, pentru a va introduce in context, dati-mi voie sa va zic despre un experiment, pe care l-am auzit la Andrei Plesu mai intai si de care instant mi-am reamintit in contextul de mai sus. El suna cam asa:

Cu mulţi ani în urmă, „un grup de cercetători“ interesaţi de psihologia văzului au făcut următorul experiment: au proiectat dinaintea unei comunităţi tribale, lipsită de orice contact cu civilizaţia modernă, un film poliţist. La sfîrşitul proiecţiei, privitorii au fost întrebaţi ce-au văzut. Au dat toţi acelaşi răspuns: două găini pe o pajişte. Stupefiaţi, experimentatorii au derulat filmul şi au constatat că, într-adevăr, într-o secvenţă de cîteva secunde, pe ecran apăreau două găini. Din întreaga poveste, privitorii nu reţinuseră decît singura imagine care avea oarecare legătură cu experienţa lor de viaţă şi de civilizaţie. Restul fusese fie obscur, fie neinteresant.

…si, dupa cum va ziceam, montam noi asa fotografiile in productie, iar de pe margine, comentariile m-au amintit de experimentul de mai sus. Ceea ce mi-a starnit interesul insa, nu au fost vociferariile auzite, ci felul in care comentariile purtau amprenta directa a formatiei profesionale si a departamentului din care colegii mei proveneau. Nu am putut sa nu observ, bunaoara un soi de “logica profesionala” in ele, astfel:

Inginerii: o echipa minunata de oameni, mereu aflati in descoperirea produsului perfect (a calbajului auto in cazul nostru). Analizau ei, fotografiile si se’ntrebau: “Bun, si la ce’s bune fotografiile astea, ce sa facem noi cu ele”. Cred ca defapt ei cautau elementul functional, pragmatic, utilitatea practica a acestei materii prime in contextul dat.

Purchasing-ul: de sub mustata, asa finut aruncat, “pai bine ma, pe asa ceva dam noi banii, noi trebuie sa facem cost saving, ce-s cu astea aici?”

Calitatea: analizau in tacere toate detaliile fotografiile, invitandu-se reciproc la o analiza “5 De Ce”, poate poate or gasi o nisa, o crapatura, ceva acolo care sa nu fie tzais 🙂

Standardizarea (poarta un alt nume intern, dar aici nu spunem): “aici se afla mai multe fotografii, decat in celelalte zone! Ele trebuie distribuite in numar egal doar!” 🙂

HR-ul: “noi am fi ales alte poze, trebuie sa tii cont de profilul oamenilor care lucreaza aici, ei sunt altfel”. Sau o alta ghasca, tot din HR “foarte fain, mno cand bem sampania” 🙂

Productia: “Si … caii aia ce vor sa reprezinte, e cumva un apropo, adica daca nu atingem target-ul ne trimite-ti acolo, la caii?. Dar magarul acela din poza, ce vrea sa zica, suntem noi, astia de muncim p’aici?”

Serviciul Tehnic: “Ma voi n-aveti altceva mai bune de facut? … si astia trei de te ajuta sa montezi pozele, bag de seama ca nu au incarcare destula de aia au ei timp sa bata cuie in perete” 🙂

M-am amuzat auzindu-i pe colegii mei interpretand in stilul propriu gaina pe care fiecare o vedea pe propria-i pajiste. Pana la un punct, e firesc sa avem asupra oricarui spectacol o privire orientata, in functie de nivelul nostru de cultura, de interesele noastre intelectuale, de formatia, deprinderile şi obsesiile noastre. Vedem, in primul rand, lucrurile la care suntem atenti, dar ca sa te’mpiedici de gaina si sa nu vezi poza de ansamblu parca nici asta nu e foarte in regula, au mai patit-o si altii si am putea invata ceva din experinta lor: francezii cand au primit cadou Turnul Eiffel, l-au detestat catalogandu-l o gramada de fiare;

Va invit asadar si pe voi sa va dati cu parerea despre gainile voastre aflate pe pajistea proprie, oare ce mi-ar mai auzii urechile 🙂

Multumesc colegilor mei fotografi fara de care aceasta expozitie inedita nu ar fi fost posibila: Toni Pal; Andra Dreptate si Pop Irina.

 

Share
Advertisement

7 comments

  1. Victor says:

    Foarte faina initiativa…am sa le arat la colegi cum arata tinutul lui Dracula din Transilvania :)).

  2. Mihai says:

    Misto. Imi dai idei. Parca lipsesc putin imaginile din noua cladire a firmei 😀

  3. Florin says:

    Maret proiectul, insa din pacate putin peste capacitatea de apreciere a multora care misuna pe acolo.

  4. Carrmen says:

    Totul are un inceput; oamenii sunt complecsi; daca fotografiile expuse ii determina sa reactioneze si sa se exprime, indiferent in ce fel, inseamna ca ai reusit, sa-i faci sa priveasca.

  5. Claudiu says:

    @ multumesc stimabililor, nimic nu e intamplator: experimentul cu gainile 😉 pe care l-am citit cu o zii inainte de “vernisajul expozitiei”, mi-a revelat si uns tot ce avea sa-mi auda urechile dupa. Sa mai zica cineva ca intoarcerea la natura nu e buna 🙂

    • Florin says:

      Da, intoarcerea la natura poate fi calea de salvare din mrejele perfide ale ultramodernitatii, prilej de contemplare si meditatie care ar putea aduce un aport de complexitete raportata la nivel de individ, si poate chiar o vedere mai buna care sa surprinda si ceea ce este dincolo de gainile de pe pajiste. dar pentru a nu ne smulge prea brutal din ghearele progresului, ar fi bine sa se faca cu un laptop in poala si un
      I Pod in podul casei,daca nu-n buzunar.

  6. Paul says:

    Vorba facebookului, like like like 🙂 Foarte tare ideea, foarte frumoase pozele. Chiar am simtit miros de fan aici in biroul meu din Bucuresti. Felicitari fotografilor si organizatorului. M-am bucurat sa vad si biserica saseasca din Herina, satul bunicilor. Mi s-a facut dor de Colibita si de bunicii mei. Si de copilarie, de zilele cand “inturnam” fanul, de alergat pe dealuri. Acuma si ceva critica: pe alocuri parca s-a scapat prea mult photoshop. Dar asta asa, ca sa nu va laud prea mult 🙂

Leave a Reply

Blue Captcha Image
Refresh

*

Please leave these two fields as-is: