H 82

October 11th, 2011 by Claudiu Leave a reply »

Bucuresti, ora 05:40 AM. Sunt inca proaspat trezit si somnoros. Intru in McDonald’s-ul din Gara de Nord, comand o cafea, ma pun la masa si … astept. Din boxe se aude o melodie de Craciun … nu reactionez, oamenii isi astern bagajele pe jos, au toti ochii mici si prietenosi … din boxe mai rasuna inca o melodie … la fel tot una de Craciun … ceasca de cafea o strang in maini incercand sa ma incalzesc, e inca fierbinte iar zaharul e deja topit. Nu am mai fost cu trenul demult si intr-un fel imi e bine sa revin. Iau o gura de cafea, o sorb incet, iar la a 3-a melodie reactionez: suntem in octombrie si aici se canta deja melodii de Craciun? E un motiv suficient de solid pentru un tweet, imi zic!

Ma indrept catre afara, iar pe holoul garii aud din mers cum ploaia cade peste acoperis … si nu e una marunta. Ce caut eu aici, si tocmai acum? E octombrie si chiar prima zi de toamna autentica dupa cum se pare. Ma inchei la haina si pasesc afara. 07:40 iar afara incet se lumineaza de ziua … una ploioasa.

Ce bine e sa ai prieteni in Bucuresti, ii trezesti de dimineata, iti fac cafeaua, le faci program, ii scoti la plimbare, doar n-o sa te bucuri singur de o astfel de vreme …

E trecut de ora 09, iar eu am mancat banana cu nr 5, mi-am baut fresh-ul de fructe si deja ma indrept catre locul cu pricina. Ei da, de asta venisem cale lunga pana la Bucuresti, anuntat de cu 5 luni inainte pentru fix data asta. Port doar un fel de egari pe mine dar am noroc cu short-ul albastru ce-l port, special conceput sa lase aerul de treaca prin el, in caz ca transpiri … iar afara e octombire si sunt 10’C.

Ca un caine plouat calc fix in balta din apropierea masinii si ma’ndrept catre locul de Start. Fac coltul si dau peste piata unde trebuia sa ajung. Ei DA, acum stiu de ce am venit:

sunt peste 2000 de oameni, de jur imprejurul meu, iar pe un radius de 5 metri aud cel putin 5 limbi straine si 3 fetze altfel colorate decat de’ale locului. Toti in ploaie, toti sumar imbracati, toti senini in zambet si toti vibrand de energie.

M-am transformat, sunt in transa instant, aplaud alaturi de multime, strig si numar invers pana la sunetul de pistol ce avea sa de-a startul Maratonului International Bucuresti 2011.

In ploaia marunta ma strecor printre sutele de alergatori ce ma’ncojoara si’ncep sa alerg. Urmatorii 3 km abia am reusit sa imi gasesc culoarul in care sa-mi impun ritmul si comfortul de care am nevoie. Continui sa alerg … pe la km 5 incep sa-mi verific timpii si parametrii de cursa, ma simt excelent si a trecut atat de repede primul sfert de cursa. Ma uit atent la cei din jurul meu, le ascult povestile, le studiez echipamentul si expresia faciala: sunt toti atat de frumosi, nimic din vremea de afara nu le-a stirbit din pasiunea pentru alergat, un alergat impreuna.

Nu am fost niciodata un sportiv bun, defapt in timpul scolii eram un antitalent la tot ce insemna joc de echipa, nu le’aveam cu mingile, strategiile, sau rezistenta fizica in general. Am inceput sa alerg in joaca, de aproape 3 ani incoace, intr-o gluma mai degraba, dar aceasta gluma sa’ngrosat, si eram acum la prima competitie serioasa la care am participat vreodata: proba de semimaraton (21 km).

Sunt in sfarsit “scapat” pe strazi, e altfel decat plictisul antrenamentelor ce le fac pe stadion, si au trecut mai bine de 10 km, iar eu nu ma resimt inca deloc … nici pe departe, nici o urma de oboseala.

Imi amintesc brusc de un discurs la care am participat in martie la una din conferintele TEDx la Cluj sustinut de un mediocru politician dar fin si pertinent analist sociolog, Vasile Dancu:

zicea el:

La noi multimea e tacuta. Si ce poti face altfel?

Ocupa un spatiu in locul public! doar si asa sa nu ti-l ocupe altul, fa ceva, pur si simplu in multime: scrie; deseneaza; asociaza-te; protesteaza; doneaza; voteaza; alearga

… si ii dau dreptate, multimea acum avea un sens, ea imi genera energia de care aveam nevoie si inlatura ploaia ce continua sa cada peste noi. Cred ca eram pe la km 11 iar un kenyan avea sa termine deja proba. “Sunt de pe alta planeta” imi zic, i-am vazut eu insumi cu coada ochiului cum planau in alergare (…mda stiu imi mai zic, probabil asa isi urmareau si pradele in savana).

Deja am trecut de km 16 si incep sa ma resimt usor … nu mai alergasem inca asa de departe, iar pe langa mine un varsnic tocmai isi facea loc: resimt o usoara umilinta … dar na’ obiectivul meu era sa termin cursa, nu?

Oare ce inseamna sa alergi maratonul intreg, ma’ntreb, de unde atata energie? Eram pe linia de finish iar picoarele-mi erau slabite, o fi fizicul sau psihicul? nu stiu, dar la finalul cursei tremuram usor, si nu stiu daca de bucurie sau din cauza solicitarii, dar nici nu mai conta, eram deja pierdut in multime, iar cronometrul imi arata 1h: 54 min.

“Asta a fost tot?” ma’ntreb, “deja e gata?” … pai in cazul asta stiu ce vreau la anul … o alergare intreaga de 42 km. Ne vedem atunci la unul din maratoanele mari ale Europei: Berlin, Paris sau Londra …

(C) poze de Sebastian Bugariu

Vizualizare album
Vizualizare album

sursa poza

Share
Advertisement

8 comments

  1. Dli says:

    Felicitari si ar fi bine sa te vad intr-un maraton mare din Europa. Bafta in continuare.

  2. nicolae says:

    foarte frumos povestit… ma bucur ca lumea inca mai apreciaza sportul in special atletismul(exclus fotbalul) ce rau imi pare ca nu am fost si eu:(

  3. muzica online says:

    te sustin intru totul, foarte bun articolul

  4. AdrianH. says:

    Felicitari pentru participare si timpul obtinut. Imi aminteste si mie de primul semimaraton la care am participat, cel de la Cluj.

    Ma bucur foarte mult cand vad pe lista de start oameni ai Jud. Bistrita -Nasaud si daca as avea ocazia pe fiecare in parte i-as felicita.

    Bravo si poate ne zarim pe la Vodafone Cluj Marathon 2013.

    Tineti pumnii stransi chipa de stafeta BistritaRunners.

  5. AdrianH. says:

    Ar fi fain sa facem macar unu-doua antrenamente inainte, momentan sunt in pauza din cauza unei accidentari, dar pe la sfarsitul saptamanii sper sa revin la antrenamente, e mult de tras. Eu nu sunt din Bistrita, sunt de pe langa Bistrita, dar nu cred ca va fi o problema organizarea unei iesiri la alergat. Oricum tinem legatura…sunt usor de gasit la hogiuadrian@yahoo.com si probabil ca se va mai aduna lume..

Leave a Reply

Blue Captcha Image
Refresh

*

Please leave these two fields as-is: