Imaginati-va o afacere in aceiasi termeni in care un copil se dezvolta. Procesele sunt similare in foarte multe aspecte: sunt mai multe etape, apar transformari, acumulari/ uitari, imitatii/ eroori, ridicari si caderi, pasi inainte sau pasi inapoi.
Nu poti arde etape si nu poti creste intr-un an cat altii in 7, decat daca esti erou de poveste sau suferi de vreo mutatie genetica. Poti insa sa te dezvolti mai armonios intr-un mediu favorabil, cu parinti grijulii, incurajari continue si suport de la spate. Poti deprinde ritmul muzicii sau ordinea aranjarii jucariilor, gustul pentru carti sau cercul de prieteni care iti trec pragul.
Inveti de acasa ca faptele bune iti aduc zambete si desert la masa, iar la gradininta acestea sunt inlocuite de bulinute rosii in piept prinse, dupa cum primul an de scoala vine cu note-n catalog si coronita la sfarsit de an.
Si nu despre copii mici am vorbit acum, am inlocuit doar etapele dezvoltarii unei companii cu exemplificari din lumea celor mici. Dar la ce ma refer: » Read more: Pedigree-ul afacerilor mature
Ei bine, un lucru pe care nici o scoala nu o sa ti-l spuna este ca orice meserie vine la pachet cu grupul ei de carcotasi. Da da, sunt acei binevoitori care se vor ingriji sa-ti mentina treaz spiritul tau de profesionist, vesnici challengeri ai pregatirii si competentelor tale, acestia vor starui sa-ti spuna ca lucrurile nu sunt asa cum le-ai invatat tu si ca oricum scoala care cu adevarat conteaza e aia pe care o au ei, adica a vietii ma’ntelegi.
… sau despre mentalitati incremenite in proiect
Cu aceasta intrebare doresc sa incep aici, … iar voi sunteti cei vizati, asadar va intreb:
Zilele astea nu am nici o idee despre ce as mai putea scrie pe blog. Zilele astea muncesc foarte mult. La job-ul meu de zi cu zi, dupa program, acasa, de la calculatorul de la servici, laptopul de acasa sau chiar iPhone-ul din dotare. Nimic din ceea ma inconjoara nu-mi ingaduie sa ma odihnesc. Imi impart timpul intre taskuri si deadlineuri, intre ce am facut si ce mai am de facut, o singura ordine mai stiu: ce e important si ce e urgent.
Sa spunem ca firma X doreste sa angajaze o persoana pentru un post disponibil in companie. Pentru aceasta pozitie firma X are un buget alocat salariului lunar (in acord cu veniturile si incasarile) de 100 lei (de ex). Incep asadar cautariile: anunturi, programari, interviuri. In sfarsit la orizont apare si candidatul potrivit: corespunde intrutotul profilului cerut. Mai mult, asteptariile slariale ale candidatul nostru sunt de 75 lei. Nimic nu poate sa mearga mai bine, sunt de parere reprezentantii firmei: avem un candidat potrivit cu cerintele postului si facem si un cost saving de 25 lei. Lumea e multumita …
Ma’ntrebam zilele trecute in cadrul unei discutii purtate, care anume este situatia “ferice, de preferat” in care sa te aflii: antreprenor sau angajat, asadar stapanul propriului tau calendar sau rutinatul de serviciu la pontator:
