Sa spunem ca firma X doreste sa angajaze o persoana pentru un post disponibil in companie. Pentru aceasta pozitie firma X are un buget alocat salariului lunar (in acord cu veniturile si incasarile) de 100 lei (de ex). Incep asadar cautariile: anunturi, programari, interviuri. In sfarsit la orizont apare si candidatul potrivit: corespunde intrutotul profilului cerut. Mai mult, asteptariile slariale ale candidatul nostru sunt de 75 lei. Nimic nu poate sa mearga mai bine, sunt de parere reprezentantii firmei: avem un candidat potrivit cu cerintele postului si facem si un cost saving de 25 lei. Lumea e multumita …
Intre timp, asa cum adeseori se intampla, atunci cand cauti un loc de munca, aplici pentru mai multe oferte, ei bine la scurt timp dupa angajare in firma X, candidatul nostru primeste o oferta “intarziata” de la firma Y. Oferta suna asa: 100 lei pentru o pozitie in cadrul firmei Y. Asadar cu 25 lei peste ce a primit de la firma X. Acceptul vine imediat, iar candidatul isi anunta superiorii de la firma X ca urmeaza sa-i paraseasca: » Read more: Logica unei oferte de munca proaste
Ma’ntrebam zilele trecute in cadrul unei discutii purtate, care anume este situatia “ferice, de preferat” in care sa te aflii: antreprenor sau angajat, asadar stapanul propriului tau calendar sau rutinatul de serviciu la pontator:
Acest post nu este unul comercial! Cine ma cunoaste imi stie pasiunea pentru masiniile ce poarta steluta in trei coluti: Mercedes. Inca de mic le-am admirat si am crescut cu o pasiune ascunsa, greu de explicat pentru vre-un nepasionat al domeniului. Iar in timp pasiunea mea, probabil purtand o puternica amprenta a hazardului s-a materializat, ajungand astfel acum sa lucrez la 
Pornind de la 
), i-a chemat pe toti oamenii la el, si a inceput sa imparta mintea. Oamenii s-au asezat la coada (destul de mare) si au asteptat linistiti sa le vina randul. Cativa smecherasi (sa spunem ca nu erau de pe la noi 
Oameni
Romanul nu este facut sa functioneze respectand reguli, regulamente, standarde. Pur si simplu el nu functioneaza asa. Nu ma intrebati “… dar cum este facut el sa functioneze?“, ca nu stiu ce sa va spun, eu stiu ce traiesc zi de zi si cum ma confrunt cu paradoxurile coditiene. Mai jos va redau 3 astfel de povesti:
Anul trecut m-am apucat de alergat. Dar nu singur. Aproape toti in jurul meu aveau un program de sport dupa munca: unii mergeau la sala, altii jucau footbal sau volei, iar altii alergau. Ideea de a incepe ziua de munca prin miscare am agreat-o intotdeauna: jogging sau innot, sala sau exercitii rithmice, cu toate eram de acord. Stiu ca mersul pe jos iti face piciorul frumos iar inotul este sportul care te dezvolta cel mai armonios sau ca volei-ul iti dezvolta spiritul de echipa. Binefacerile tuturor le stiam si cu toate astea nimic din alternativele prezentate nu le practicam. Eram perfect constient de stilul meu de viata absolut static si comod.
