Imaginati-va o afacere in aceiasi termeni in care un copil se dezvolta. Procesele sunt similare in foarte multe aspecte: sunt mai multe etape, apar transformari, acumulari/ uitari, imitatii/ eroori, ridicari si caderi, pasi inainte sau pasi inapoi.
Nu poti arde etape si nu poti creste intr-un an cat altii in 7, decat daca esti erou de poveste sau suferi de vreo mutatie genetica. Poti insa sa te dezvolti mai armonios intr-un mediu favorabil, cu parinti grijulii, incurajari continue si suport de la spate. Poti deprinde ritmul muzicii sau ordinea aranjarii jucariilor, gustul pentru carti sau cercul de prieteni care iti trec pragul.
Inveti de acasa ca faptele bune iti aduc zambete si desert la masa, iar la gradininta acestea sunt inlocuite de bulinute rosii in piept prinse, dupa cum primul an de scoala vine cu note-n catalog si coronita la sfarsit de an.
Si nu despre copii mici am vorbit acum, am inlocuit doar etapele dezvoltarii unei companii cu exemplificari din lumea celor mici. Dar la ce ma refer: » Read more: Pedigree-ul afacerilor mature

… sau despre mentalitati incremenite in proiect
Pornind de la
Anul trecut m-am apucat de alergat. Dar nu singur. Aproape toti in jurul meu aveau un program de sport dupa munca: unii mergeau la sala, altii jucau footbal sau volei, iar altii alergau. Ideea de a incepe ziua de munca prin miscare am agreat-o intotdeauna: jogging sau innot, sala sau exercitii rithmice, cu toate eram de acord. Stiu ca mersul pe jos iti face piciorul frumos iar inotul este sportul care te dezvolta cel mai armonios sau ca volei-ul iti dezvolta spiritul de echipa. Binefacerile tuturor le stiam si cu toate astea nimic din alternativele prezentate nu le practicam. Eram perfect constient de stilul meu de viata absolut static si comod.
”Sunt un gadget addicted” … „Bine ai venit Claudiuuu…” (imi raspund ceilalti in cor).
Povestea asta o stiu de mult. Defapt intamplarea e cat se poate de reala. Am auzit-o acum aproape 20 de ani, dar e la fel de actuala: atunci mi se parea excentrica; azi inteleg si altceva din talc-ul ei.
Aceasta este intrebarea adresata la o conferinta de cultura organizationala de catre un foarte popular si bun 





