Acest text nu-mi apartine, desi tare, tare mi-as fi dorit sa il fi scris eu. Ii multumesc Albinei Toma pentru ca mi-a permis sa-i gazduiesc povestea pe blog si astfel sa v-o impartasesc si voua, pentru ca si ei cred ca i se adreseaza celebrul patern “Think Different”:
“Here’s to the crazy ones. The misfits. The rebels …”
O vreme am fost colegi, amandoi lucrand la aceiasi firma, dar ea la un moment dat a decis ca o cariera se poate dezvolta si altfel: …
“… la începutul lui 2008 m-am hotărât să renunţ la un loc de muncă frumos şi să mă duc în Africa. Mulţi au gândit probabil ca sunt nebună şi nu neg că o doză de nebunie trebuie să existe ca să îndrăznim să ne urmăm visele. Visul meu era să ajung în Africa… voluntară.
Nu mă aşteptam sa văd junglă sau lucruri exotice. Când m-am înscris în programul de voluntariat pe care l-am întâlnit pe internet şi care mi s-a părut acceptabil din punct de vedere financiar vroiam doar sa păşesc pe urmele exploratorilor şi să mă arunc în necunoscut.
.jpg?psid=1)
Ca orice vis devenit realitate al meu şi-a cerut partea lui de sacrificiu.
.jpg?psid=1)
Ora de romana
Stiti ca exista oameni minunati pe langa care trecem zi de zi fara sa le acordam prea multa atentie?
Sa spunem ca firma X doreste sa angajaze o persoana pentru un post disponibil in companie. Pentru aceasta pozitie firma X are un buget alocat salariului lunar (in acord cu veniturile si incasarile) de 100 lei (de ex). Incep asadar cautariile: anunturi, programari, interviuri. In sfarsit la orizont apare si candidatul potrivit: corespunde intrutotul profilului cerut. Mai mult, asteptariile slariale ale candidatul nostru sunt de 75 lei. Nimic nu poate sa mearga mai bine, sunt de parere reprezentantii firmei: avem un candidat potrivit cu cerintele postului si facem si un cost saving de 25 lei. Lumea e multumita …
Romanul nu este facut sa functioneze respectand reguli, regulamente, standarde. Pur si simplu el nu functioneaza asa. Nu ma intrebati “… dar cum este facut el sa functioneze?“, ca nu stiu ce sa va spun, eu stiu ce traiesc zi de zi si cum ma confrunt cu paradoxurile coditiene. Mai jos va redau 3 astfel de povesti:
Anul trecut m-am apucat de alergat. Dar nu singur. Aproape toti in jurul meu aveau un program de sport dupa munca: unii mergeau la sala, altii jucau footbal sau volei, iar altii alergau. Ideea de a incepe ziua de munca prin miscare am agreat-o intotdeauna: jogging sau innot, sala sau exercitii rithmice, cu toate eram de acord. Stiu ca mersul pe jos iti face piciorul frumos iar inotul este sportul care te dezvolta cel mai armonios sau ca volei-ul iti dezvolta spiritul de echipa. Binefacerile tuturor le stiam si cu toate astea nimic din alternativele prezentate nu le practicam. Eram perfect constient de stilul meu de viata absolut static si comod.
Voi admite inca de la bun inceput firescul lucrurilor relatate, stangacii normale pentru oricare dintre noi, aflati in situatii noi, de testare, cum sunt interviurile, examinarea in genere.
