Acest text nu-mi apartine, desi tare, tare mi-as fi dorit sa il fi scris eu. Ii multumesc Albinei Toma pentru ca mi-a permis sa-i gazduiesc povestea pe blog si astfel sa v-o impartasesc si voua, pentru ca si ei cred ca i se adreseaza celebrul patern “Think Different”:
“Here’s to the crazy ones. The misfits. The rebels …”
O vreme am fost colegi, amandoi lucrand la aceiasi firma, dar ea la un moment dat a decis ca o cariera se poate dezvolta si altfel: …
“… la începutul lui 2008 m-am hotărât să renunţ la un loc de muncă frumos şi să mă duc în Africa. Mulţi au gândit probabil ca sunt nebună şi nu neg că o doză de nebunie trebuie să existe ca să îndrăznim să ne urmăm visele. Visul meu era să ajung în Africa… voluntară.
Nu mă aşteptam sa văd junglă sau lucruri exotice. Când m-am înscris în programul de voluntariat pe care l-am întâlnit pe internet şi care mi s-a părut acceptabil din punct de vedere financiar vroiam doar sa păşesc pe urmele exploratorilor şi să mă arunc în necunoscut.
.jpg?psid=1)
Ca orice vis devenit realitate al meu şi-a cerut partea lui de sacrificiu.
Ora de romana
Am auzit prima data aceasta formulare intr-o discutie in care engleza era doar limba de converstatie a participantilor si desi poate nu e cea mai fericita formulare, sintagma “communicate status” sau statutul comunicat, exprima, zic eu, resortul dinamicii intr-un grup: ierarhii, influienta, rol.
Pornind de la
Oameni
Nu sunt un introvertit, dar nici foarte sociabil nu sunt. Cei care nu ma cunosc s-ar simti usor incurcati in a ma aborda, iar mai apoi se intreaba oare de ce au avut impresia asta. Vorbesc putin, dar stiu sa si intretin o conversatie daca e nevoie. Imi plac lucrurile simple si trainice. Comunic activ, ascultand si impartasind informatie, atentie si emotie. Dar nu am fost intotdeauna asa, m-am deschis catre oameni pas cu pas invatand de la ei ca diferentele ne imbogatesc si nu separa, ca stilul personal poarta amprenta obiectivelor noastre si ca nevoia de comunicare este constanta, dar se manifesta diferit.





