Acest text nu-mi apartine, desi tare, tare mi-as fi dorit sa il fi scris eu. Ii multumesc Albinei Toma pentru ca mi-a permis sa-i gazduiesc povestea pe blog si astfel sa v-o impartasesc si voua, pentru ca si ei cred ca i se adreseaza celebrul patern “Think Different”:
“Here’s to the crazy ones. The misfits. The rebels …”
O vreme am fost colegi, amandoi lucrand la aceiasi firma, dar ea la un moment dat a decis ca o cariera se poate dezvolta si altfel: …
“… la începutul lui 2008 m-am hotărât să renunţ la un loc de muncă frumos şi să mă duc în Africa. Mulţi au gândit probabil ca sunt nebună şi nu neg că o doză de nebunie trebuie să existe ca să îndrăznim să ne urmăm visele. Visul meu era să ajung în Africa… voluntară.
Nu mă aşteptam sa văd junglă sau lucruri exotice. Când m-am înscris în programul de voluntariat pe care l-am întâlnit pe internet şi care mi s-a părut acceptabil din punct de vedere financiar vroiam doar sa păşesc pe urmele exploratorilor şi să mă arunc în necunoscut.
.jpg?psid=1)
Ca orice vis devenit realitate al meu şi-a cerut partea lui de sacrificiu.
.jpg?psid=1)
Inca imi desfat diminetile la cafea cu portii bune de ras, citind CV-uri care mai sunt redactate intr-un anume fel. Astazi cand avem de-a face cu sute, poate mii de resurse despre cum poti sa-ti imbunatatesti “brandul personal”, vasazica sa-ti cresti sansele in fata si la intalnirea cu recrutorul/ angajatorul dupa caz, in continuare unii se’ncapataneaza sa inventeze gaura la macaroana si intr-un act solitar de ”personal performance” ne propun “demarari in vederea colaborarii pentru gasirea solutiei optime raportate la cererile pietei muncii”. 
Studii alarmante (ar spune unii), incep sa semnalizeze un lucru: varsta la care tinerii astazi incep sa contracteze imprumuturi bancare pe termen mediu si lung este in continua scadere. Cu alte cuvinte prea de timpuriu si pentru un interval prea lung de timp, ce acopera complet intreaga viata activa a unui om matur, sunt atributele datornicului de astazi.
. Bun, dar o improvozatie chiar si pe tema asta pot sa emit, asadar cateva chestiuni pentru a explica subiectul, a-s trece in revista:
Sa spunem ca firma X doreste sa angajaze o persoana pentru un post disponibil in companie. Pentru aceasta pozitie firma X are un buget alocat salariului lunar (in acord cu veniturile si incasarile) de 100 lei (de ex). Incep asadar cautariile: anunturi, programari, interviuri. In sfarsit la orizont apare si candidatul potrivit: corespunde intrutotul profilului cerut. Mai mult, asteptariile slariale ale candidatul nostru sunt de 75 lei. Nimic nu poate sa mearga mai bine, sunt de parere reprezentantii firmei: avem un candidat potrivit cu cerintele postului si facem si un cost saving de 25 lei. Lumea e multumita …
Ma’ntrebam zilele trecute in cadrul unei discutii purtate, care anume este situatia “ferice, de preferat” in care sa te aflii: antreprenor sau angajat, asadar stapanul propriului tau calendar sau rutinatul de serviciu la pontator:
), i-a chemat pe toti oamenii la el, si a inceput sa imparta mintea. Oamenii s-au asezat la coada (destul de mare) si au asteptat linistiti sa le vina randul. Cativa smecherasi (sa spunem ca nu erau de pe la noi 
Anul trecut m-am apucat de alergat. Dar nu singur. Aproape toti in jurul meu aveau un program de sport dupa munca: unii mergeau la sala, altii jucau footbal sau volei, iar altii alergau. Ideea de a incepe ziua de munca prin miscare am agreat-o intotdeauna: jogging sau innot, sala sau exercitii rithmice, cu toate eram de acord. Stiu ca mersul pe jos iti face piciorul frumos iar inotul este sportul care te dezvolta cel mai armonios sau ca volei-ul iti dezvolta spiritul de echipa. Binefacerile tuturor le stiam si cu toate astea nimic din alternativele prezentate nu le practicam. Eram perfect constient de stilul meu de viata absolut static si comod.
