Zilele astea, “la lucru”, m-am delectat cu finalizarea unui proiect, inedit oarecum, dat fiind contextul in care se intampla: o expozitie de fotografie intr-un mediu industrial, de productie. Era pentru prima data si pentru mine cand mi-am asumat un astfel de proiect. Asadar am pornit la drum cu o vaga idee despre cum si ce ar trebui sa fac, dar tocmai necunoscutul, parca ma intriga cel mai mult si imi degaja combustia interna pentru a-l imbratisa. Tot ce stiam este ca “vrem ceva care sa tonifice atmosfera in campul de productie”.
Zis si facut, mi-am suflecat manicile, m-am socotit, randuit si “dat in geaca”, adica pornit la drum
. Avantajul pe care il ai atunci cand lucrezi intr-o companie mare, este ca … mereu “dai” peste cine trebe’: ai nevoie de-o saiba? ai la’ndemana omul potrivit pentru asta, cauti un software crakuit?, IT-istul e la’ndemana, vrei s-o pui de-o echipa de footbal? gasesti suficienti si pentru rezerve. La fel, m-am intrebat si eu: am nevoie de niste fotografi? … am si gasit … vreo trei
, si nu oridecare, ci dintraia buni cu state grele, scule scumpe si website-uri de profil. » Read more: Poza de ansamblu
Inca imi desfat diminetile la cafea cu portii bune de ras, citind CV-uri care mai sunt redactate intr-un anume fel. Astazi cand avem de-a face cu sute, poate mii de resurse despre cum poti sa-ti imbunatatesti “brandul personal”, vasazica sa-ti cresti sansele in fata si la intalnirea cu recrutorul/ angajatorul dupa caz, in continuare unii se’ncapataneaza sa inventeze gaura la macaroana si intr-un act solitar de ”personal performance” ne propun “demarari in vederea colaborarii pentru gasirea solutiei optime raportate la cererile pietei muncii”. .jpg?psid=1)
Cel mai greu lucru in cariera dar si in viata, este sa faci ceea ce ai spus ca vei face. Te vei trezi altfel ca faci promisiuni pe care nu esti sigur ca le poti respecta desi nimeni nu iti cere asta, vei avansa obiective si intelegeri vag formulate si le vei insela asteptarile celor care iti intind o mana de ajutor.
Ei bine, un lucru pe care nici o scoala nu o sa ti-l spuna este ca orice meserie vine la pachet cu grupul ei de carcotasi. Da da, sunt acei binevoitori care se vor ingriji sa-ti mentina treaz spiritul tau de profesionist, vesnici challengeri ai pregatirii si competentelor tale, acestia vor starui sa-ti spuna ca lucrurile nu sunt asa cum le-ai invatat tu si ca oricum scoala care cu adevarat conteaza e aia pe care o au ei, adica a vietii ma’ntelegi.
… sau despre mentalitati incremenite in proiect
Romanul nu este facut sa functioneze respectand reguli, regulamente, standarde. Pur si simplu el nu functioneaza asa. Nu ma intrebati “… dar cum este facut el sa functioneze?“, ca nu stiu ce sa va spun, eu stiu ce traiesc zi de zi si cum ma confrunt cu paradoxurile coditiene. Mai jos va redau 3 astfel de povesti:
Doar si acestea sunt parte a vietii noastre. Pentru unii scop in sine sau rasplata pentru trudenia de peste an, pentru altii o buna ocazie de a face pur si simplu altceva sau o rupere de ritm de care ai nevoie, e clar, cu totii nu putem fara ele. Felul insa in care alegi sa iti petreci zilele de repaus, te defineste si iti defineste la fel de bine munca pe care o prestezi, atunci cand nu esti liber.





