Acest text nu-mi apartine, desi tare, tare mi-as fi dorit sa il fi scris eu. Ii multumesc Albinei Toma pentru ca mi-a permis sa-i gazduiesc povestea pe blog si astfel sa v-o impartasesc si voua, pentru ca si ei cred ca i se adreseaza celebrul patern “Think Different”:
“Here’s to the crazy ones. The misfits. The rebels …”
O vreme am fost colegi, amandoi lucrand la aceiasi firma, dar ea la un moment dat a decis ca o cariera se poate dezvolta si altfel: …
“… la începutul lui 2008 m-am hotărât să renunţ la un loc de muncă frumos şi să mă duc în Africa. Mulţi au gândit probabil ca sunt nebună şi nu neg că o doză de nebunie trebuie să existe ca să îndrăznim să ne urmăm visele. Visul meu era să ajung în Africa… voluntară.
Nu mă aşteptam sa văd junglă sau lucruri exotice. Când m-am înscris în programul de voluntariat pe care l-am întâlnit pe internet şi care mi s-a părut acceptabil din punct de vedere financiar vroiam doar sa păşesc pe urmele exploratorilor şi să mă arunc în necunoscut.
.jpg?psid=1)
Ca orice vis devenit realitate al meu şi-a cerut partea lui de sacrificiu.
.jpg?psid=1)
Si’am primit ordin: Sa trec la Prut! Si nici n-a apucat sa-si termine fraza, ca raspunsul meu instant a venit “DA”, iar in capul meu deja se derulau detaliile proiectului pe care aveam sa-l fac. Nimic, dar nimic nu ma incita mai tare decat un proiect nou, de anvergura, si care ma scote afara din birou; ori acum, de data asta le aveam pe toate la pachet. Iar misiunea? pe masura: sa inving pe frontul de est in batalia pe campul fortelor de munca ex-sovietice si sa’ntorc coroanei resursele umane neexploatate din zona.
… iar restul, ti-ar vorbi de tara vinului si serile lungi petrecute la un pahar de vorba, de cea mai buna calitate.
Este ceas aniversar stimabililor. Acum un an am deschis pravalia. Va amintiti 
Stiti ca exista oameni minunati pe langa care trecem zi de zi fara sa le acordam prea multa atentie?
Cu aceasta intrebare doresc sa incep aici, … iar voi sunteti cei vizati, asadar va intreb:
Ma’ntrebam zilele trecute in cadrul unei discutii purtate, care anume este situatia “ferice, de preferat” in care sa te aflii: antreprenor sau angajat, asadar stapanul propriului tau calendar sau rutinatul de serviciu la pontator:
Nu sunt un introvertit, dar nici foarte sociabil nu sunt. Cei care nu ma cunosc s-ar simti usor incurcati in a ma aborda, iar mai apoi se intreaba oare de ce au avut impresia asta. Vorbesc putin, dar stiu sa si intretin o conversatie daca e nevoie. Imi plac lucrurile simple si trainice. Comunic activ, ascultand si impartasind informatie, atentie si emotie. Dar nu am fost intotdeauna asa, m-am deschis catre oameni pas cu pas invatand de la ei ca diferentele ne imbogatesc si nu separa, ca stilul personal poarta amprenta obiectivelor noastre si ca nevoia de comunicare este constanta, dar se manifesta diferit.
