Piata serviciilor de training din Romania incepe sa-si revina, sau oricum a inceput sa miste > ascendent. In general ma refer, la marea masa a firmelor care presteaza astfel de servicii, pentru ca oricum jucatorii importanti si veritabili de pe piata cred ca nu au resimit criza, ba si-au pastrat aceleasi tarife, eventual cel mult daca reletia era una “traditionala, de parteneriat” primeai un bonus la achizitionarea unui serviciu.
Cum se face ca s-a intamplat asa? Simplu, targhetul acestor firme era constituit oricum din acele companii mature care au inteles ca momentele de criza sunt momentele cheie, ce creaza oportunitati de retentie a personalului si eventual consolidare a echipei cu personal calificat si experienta la un pret corect pentru momentul dat: » Read more: Piata serviciilor de training, acum (I)

Sa spunem ca firma X doreste sa angajaze o persoana pentru un post disponibil in companie. Pentru aceasta pozitie firma X are un buget alocat salariului lunar (in acord cu veniturile si incasarile) de 100 lei (de ex). Incep asadar cautariile: anunturi, programari, interviuri. In sfarsit la orizont apare si candidatul potrivit: corespunde intrutotul profilului cerut. Mai mult, asteptariile slariale ale candidatul nostru sunt de 75 lei. Nimic nu poate sa mearga mai bine, sunt de parere reprezentantii firmei: avem un candidat potrivit cu cerintele postului si facem si un cost saving de 25 lei. Lumea e multumita …
Oameni
Romanul nu este facut sa functioneze respectand reguli, regulamente, standarde. Pur si simplu el nu functioneaza asa. Nu ma intrebati “… dar cum este facut el sa functioneze?“, ca nu stiu ce sa va spun, eu stiu ce traiesc zi de zi si cum ma confrunt cu paradoxurile coditiene. Mai jos va redau 3 astfel de povesti:
Locuri de munca, profesii, cariere, imagine personala, ce si cum cautam dar si cum interrelationam angajat/ angajator, toate acestea sunt subiectul schimbarii si repozitionarii in noua realitate pe care criza, tehnologia dar mai ales dinamica schimbarii din zilele noastre o cer.
Pentru ca tot am citit cateva jurnale care fac analiza impliniriilor personale ale anului 2009 dar si ”to do-urile” propuse pentru anul 2010, voi incerca si eu un exercitiu similar, vazut insa prin prisma schimbariilor pe care le doresc comunitatii in care traiesc. In fond de ce mi-as dori doar individual succes si prosperitate fara sa largesc acest spectru intregii comunitati, colectivului de munca sau societatii noastre in general?
Am inteles pentru prima data ce inseamna cu adevarat acest concept de munca (deservire), abia cand mi-am continuat activitatea profesionala intr-o multinationala. Dar primele avantaje ale unui astfel de sistem functionabil le-am simtit in periplul meu prin America. Ei bine, acolo lucrurile erau formulate oarecum altfel, dar nu ma sfiesc sa vi le redau intocmai, deoarece chiar cred ca acest mod poate obscen de a sintetiza relatia client – furnizor este chintesenta maxima a principiului enuntat:






